Partea II. Drumețiile la munte și încrederea! O perspectivă folosofică despre drumul spre a crede în oameni
Partea 1, aici.
Am scris in Partea I despre modul în care văd că drumețiile la munte sunt împletite cu încrederea. Și am punctat ideile referitoare la încrederea în sine prin sentimentul reușitei unui traseu poate solicitant și istovitor, încrederea în ceilalți prin experiențele împărtășite într-o drumeție, încrederea în personalul specializat să ducă la bun sfârșit cu bine o activitate outdoor și, în general, încrederea în lume stimulată prin conexiunea profundă cu natura.
Încrederea este adesea considerată un element esențial în relațiile umane. Filozofia a explorat importanța încrederii în stabilirea și menținerea legăturilor interpersonale. Aceasta poate fi privită ca o formă de credință în ceilalți și în propria capacitate de a se angaja într-o relație autentică. Munții ne ajută să ne uităm adânc în abisul propriu și să găsim autenticul din noi! Dacă facem acest exercițiu de foarte devreme, din copilărie, suntem niște norocoși! Fiindcă natura și munții ne învață să vedem cu claritate și departe în zare!
Încrederea implică o anumită măsură de vulnerabilitate. Atunci când ne încredem în cineva, ne expunem la posibilitatea de a fi dezamăgiți și, din păcate, chiar și răniți. Această perspectivă filozofică explorează relația complexă dintre încredere și vulnerabilitate și cum putem găsi un echilibru între a ne deschide și a ne proteja. Astfel întâlnim și în activitățile de munte… deschiderea spre a porni la drum devine un joc între comoditate, vulnerabilitate și încrederea în cei alături de care călătorești. Vremea ne face adesea să ne simțim vulnerabili… poate e prea cald și transpirăm și rămânem fără apă, poate nu avem un echipament adecvat și astfel resimțim traseul mult prea greu și astfel ne găsim într-o zonă de vulnerabilitate. Dar pe măsură ce ne creștem toleranța pentru astfel de momente de vulnerabilitate, vom învăța să avem încredere în resursele noastre și cele de grup, pentru a profita de o experiență deplină în natură! Peste tot în natură găsim vulnerabilitate… în fiecare mugur care înflorește și poate îngheța oricând, în fiecare fir de iarbă ce stă în fața bocancilor noștri și poate fi rupt din neatenție, în fiecare marmotă ce se apropie prea mult de grup și poate fi foarte speriată. Natura ne învață în primul rând să avem încredere. Și să fim vulnerabili!
Eroziunea încrederii în societate o găsim adesea și la munte. Uneori, când greșești, toate aspectele pozitive sunt sterse aproape instantaneu și rămâne expresia că lucrurile nu mai sunt cum erau înainte. Încrederea în parteneriatele de durată și în profesionalismul celor care oferă experiențe de neuitat se testează mai ales în momentele în care cerul e cu noi și ploile de vară ne țin prea mult într-o cabană. Această temă explorează impactul acestei erodări a încrederii în sociatete în general asupra relațiilor și comunităților umane care fac tot posibilul pentru a găsi bine și a face bine din ceea ce este. Și munții ne învață să fim mai buni, mai toleranți, mai cu acceptare. Noi suntem dintre cei norocoși care avem majoritatea oaspeților din această gașcă! Și le mulțumim cu recunoștință pentru că ne ajută să fim mai buni de fiecare dată când avem loc să creștem!
Încrederea în sine și încrederea în ceilalți e de asemenea o dinamică analizată de filosofie. Există diferite perspective filozofice cu privire la modul în care încrederea în sine poate influența încrederea în ceilalți și viceversa. Se examinează cum aceste două forme de încredere se intersectează și se influențează reciproc. ”Dacă vrei să ajungi mai repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună.” E un proverb african ce-l aplicăm în fiecare drumeție alături de elevi. Păstrăm un ritm de grup unitar, în care și cei mai puțin antrenați să se bucure de experiența drumeției, iar pe cei mai sprinteni de picior îi potolim pentru a avea o experiență de împreună.
Și, o ultimă idee ar fi aceea legată de îndelungile dezbateri filosofice despre cum putem găsi un echilibru între a avea încredere în ceilalți și a fi sceptici. Această abordare filozofică explorează cum putem evalua și justifica încrederea, evitând atât naivitatea excesivă, cât și cinismul total. În pregătirea excursiilor noastre împreună cu elevii avem ateliere de prim ajutor, ateliere de prezentare a echipamentului montan, ateliere interactive cu noțiuni elementare de supravieșuire, momente de învățare prețioase pentru elevi pe care le pot folosi mai apoi, îmbinat cu gândire critică, în a cântări veridicitatea informațiilor oferite de alții în materie de activități outdoor. Sunt de părere că scepticismul este o unealtă fină necesară să o păstrăm cu noi în momente insulare, atunci când simțim să cercetăm de două ori o informație pentru care avem și puțină cunoaștere, dar devine un impediment atunci când începem să le știm pe toate mai bine decât specialiștii și monitorii cu ani de experiență în gestionarea grupurilor de elevi.
Acestea sunt doar câteva idei filosofice despre încredere, inspirate de tot ceea ce se întâmplă în programele noastre educative la munte. Le numim programe educative și nu doar tabere și excursii la munte fiindcă sunt activități de unde desprindem atât de multe metafore și similitudini din viața de zi cu zi încât e precum un program în care șlefuim propria persoană și modul în care ne implicăm mai departe în comunitățile din care facem parte.
Ne întâlnim la munte!
Andreea Cîra, Coach
Adeona Group